Cartea City on Fire de Don Winslow
Un roman fulminant, plin de furie si muscatura.
Danny Ryan este un muncitor portuar din Providence, Rhode Island, care este „credincios ca un caine” sotiei sale, Terri, din clanul rival Murphy, si care uneori face comisioane mai putin legale pentru socrul sau, John.
Vrea mai mult de la viata lui si vrea „sa nu datoreze nimic nimanui”, dar nimeni nu paraseste niciodata Dogtown. Intr-o zi, pe plaja, o vede pe „zeita care a iesit din mare” si care „are o voce ca de sex”. Liam Murphy, fratele lui Terri, atinge din greseala-inadins sanul femeii, ceea ce declanseaza o reactie in lant a evenimentelor in care gloantele zboara si bombele, si altele asemenea lor roiesc ca niste cicade pe aproape fiecare pagina. Stiti, pur si simplu nu te atingi de femeia unui tip facut, iar zeita iese cu Paulie Moretti.
Presa din Providence relateaza cu bucurie despre varsarea de sange din cealalta parte a caii ferate, intre barbatii care isi completeaza salariile cu deturnarea de camioane si cu traficul de heroina. Deci Danny vrea sa iasa cu sotia si fiul sau, dar – ei bine, e complicat. Exista sanse ca ei sa traiasca si sa moara in Dogtown. Si, oh, da, Danny isi detesta mama bogata, care incearca din rasputeri sa se impace pentru ca l-a abandonat.
Personajele sunt pe cat de viu descrise, pe atat de josnice sunt unele dintre ele: Un tip „nu a intalnit niciodata o slujba pe care sa nu o poata pierde”. John Murphy este „regele unui imperiu care a murit cu mult timp in urma. Lumina unei stele moarte de mult timp”. La ocean, Danny observa ca „valurile albe arata ca niste barbi de batrani tristi”. Un Murphy declara: „Acel Ryan …este blestemat”. Dar nici sangele Murphy nu este tocmai atins de ingeri. Si mai sunt si Moretti, toti prinsi intr-un cerc al crimei si al violentei, cautand doar o scuza pentru a pleca la razboi. O diferenta intre Danny si ceilalti este ca el nu a ucis niciodata pe nimeni. Inca. Intre timp, un jaf planificat ar putea rezolva unele probleme financiare pentru cel care supravietuieste tuturor tradarilor.
Multa durere pentru personaje, multe emotii pentru cititor.