Câte soiuri de gutui există și de ce sunt ele atât de speciale?

Gutuiul este unul dintre cei mai vechi pomi fructiferi cultivați de om, originar din zona Caucazului și a Iranului de azi.

Dincolo de aspectul decorativ, cu frunze catifelate și flori roz-albicioase primăvara, gutuiul impresionează prin fructele sale aurii, parfumate și cu multiple întrebuințări în gastronomie. Puțini însă cunosc câte soiuri de gutui există și cum diferă ele între ele.

Soiurile de gutui la nivel mondial

La nivel global, specialiștii estimează că există în jur de 200-250 de soiuri de gutui, cultivate în diverse zone ale lumii. Deși numărul este mult mai mic față de cel al soiurilor de mere sau pere, varietatea este totuși semnificativă, pentru că gutuile pot fi foarte diferite în funcție de:

• Forma fructului: sferică (asemănătoare cu un măr) sau piriformă (asemănătoare cu o pară).
• Dimensiune: de la gutui mici, de 100-150 grame, până la fructe ce depășesc 800-900 grame.
• Aromă și gust: unele soiuri sunt mai parfumate și mai dulci, altele ușor astringente.
• Textura pulpei: poate fi mai tare sau mai puțin fibroasă, influențând modul de procesare.
• Perioada de coacere: început de toamnă sau sfârșit de octombrie, început de noiembrie.

Ce soiuri de gutui sunt cultivate în România?

În România, gutuiul este destul de bine adaptat, preferând zonele cu veri calde și toamne lungi, unde fructele au timp să se matureze și să dezvolte aroma caracteristică.

Deși nu este cultivat pe suprafețe atât de mari precum mărul sau prunul, gutuiul are un loc aparte în livezile românilor. Cele mai răspândite soiuri în țara noastră sunt:

• Gutui de Constantinopol – soi vechi, tradițional, cu fructe mari, piriforme, foarte aromate. Este apreciat mai ales pentru dulcețuri și marmelade.
• Bereczki – soi maghiar aclimatizat și la noi, cu fructe mari, galben-aurii, pulpă fină și foarte parfumate.
• Champion – soi originar din Franța, introdus și în livezile românești, cu fructe mari, sferice, ideale pentru compot și gem.
• Portugal – soi valoros, cu fructe mai mici, dar extrem de parfumate, folosite adesea în bucătăria tradițională.
• Leskovac – soi sârbesc, popular datorită productivității ridicate și fructelor mari, de formă alungită.

Un criteriu clasic de împărțire a soiurilor de gutui este forma fructului, în:

• Gutuile tip „măr” – fructe rotunde, uniforme, cu diametru mare. Sunt mai zemoase și ceva mai ușor de prelucrat termic.
• Gutuile tip „pară” – fructe alungite, mai parfumate, dar cu pulpă ușor mai tare, ideale pentru a fi puse la copt sau transformate în marmeladă.

Chiar dacă gutuiul nu este un pom foarte pretențios, alegerea soiului potrivit aduce avantaje clare:

• Adaptare la condițiile climatice locale – unele soiuri sunt mai sensibile la ger sau la înghețurile târzii.
• Calitatea fructelor – în funcție de destinație. Pentru marmeladă și gem se aleg soiuri mai aromate, pentru compoturi soiuri cu pulpă mai fină, iar pentru consum proaspăt (rar, pentru că gutuia se mănâncă de regulă preparată) cele mai dulci variante.
• Productivitatea și rezistența la boli, aspect important mai ales în livezile comerciale.

Într-o mică livadă de familie, de obicei se plantează 2-3 soiuri de gutui, astfel:

• pentru a avea fructe cu caracteristici diferite (unele mai parfumate, altele mai zemoase),
• pentru a reduce riscul compromiterii totale a recoltei în cazul unor condiții climatice dificile,
• și pentru că uneori combinația mai multor soiuri poate îmbunătăți polenizarea.

De ce merită să cultivăm gutui?

Gutuile nu sunt doar gustoase și parfumate, ci și foarte sănătoase. Au un conținut bogat în vitamina C, fibre și taninuri, fiind recunoscute pentru efectul benefic asupra digestiei. În plus, gutuiul este un pom rustic, rezistent la secetă și mai puțin pretențios la sol decât alți pomi fructiferi.