Scarlatina: simptome, cauze și tratament

Scarlatina este o boală infecțioasă cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A, aceeași bacterie responsabilă de faringita streptococică. Deși afectează în special copiii cu vârste între 5 și 15 ani, scarlatina poate apărea și la adulți, mai ales atunci când sistemul imunitar este slăbit. Netratată corespunzător, boala poate duce la complicații serioase, de aceea este important să fie recunoscută la timp și tratată sub supraveghere medicală.

Cum se transmite scarlatina

Scarlatina se răspândește prin contact direct cu o persoană bolnavă sau purtătoare a bacteriei. Transmiterea se face prin picături de salivă eliminate în timpul tusei, strănutului sau vorbitului, dar și prin obiecte contaminate. Mediile aglomerate, precum școlile și grădinițele, favorizează răspândirea rapidă a infecției.

Simptomele caracteristice ale scarlatinei

Boala se instalează, de obicei, la 2–5 zile după infectare. Printre simptomele tipice se numără:

• Febră ridicată (peste 38°C), însoțită de frisoane și stare generală de slăbiciune;
• Durere în gât și dificultăți la înghițire, asemănătoare cu cele din amigdalita streptococică;
• Eruptie cutanată specifică: apare la 12–48 de ore după debutul febrei, sub formă de mici puncte roșii care se extind pe piept, spate și apoi pe tot corpul;
• Limba „zmeurie”: la început acoperită de un strat albicios, apoi devine roșie intens și cu aspect caracteristic;
• Ganglioni inflamați în zona gâtului;
• Oboseală și lipsa poftei de mâncare.

Dacă nu este tratată corespunzător, scarlatina poate avea urmări grave. Printre complicațiile cele mai întâlnite se numără:

• Otita medie;
• Sinuzita;
• Pneumonia;
• Febra reumatică – afecțiune inflamatorie ce poate afecta inima și articulațiile;
• Glomerulonefrita – inflamație a rinichilor.

Diagnosticul scarlatinei

Medicul stabilește diagnosticul prin examen clinic, observând erupția cutanată și aspectul specific al limbii. Pentru confirmare, se poate face un exsudat faringian, care identifică prezența streptococului.

Tratamentul scarlatinei

Scarlatina necesită tratament cu antibiotice, cel mai frecvent penicilină sau amoxicilină, prescrise de medic. Administrarea corectă a antibioticelor reduce riscul de complicații și scurtează perioada de contagiozitate. În plus, se recomandă:

• odihnă și hidratare abundentă;
• consumul de alimente moi, care nu irită gâtul;
• antitermice și analgezice pentru controlul febrei și al durerii;
• izolarea copilului sau adultului bolnav pentru a preveni răspândirea infecției.

Nu există un vaccin împotriva scarlatinei, însă câteva măsuri simple pot reduce riscul de îmbolnăvire:

• spălarea frecventă a mâinilor;
• evitarea folosirii la comun a tacâmurilor și obiectelor personale;
• acoperirea gurii și nasului în timpul tusei sau strănutului;
• aerisirea și igienizarea regulată a încăperilor.

Scarlatina este o boală relativ frecventă la copii, dar care, prin tratament adecvat, are o evoluție favorabilă. Recunoașterea simptomelor și prezentarea la medic de la primele semne reprezintă cheia pentru a preveni complicațiile. Educația și informarea corectă a părinților și profesorilor pot limita răspândirea bolii în colectivități.