Scrierile lui Feodor Dostoievski – capodoperele literaturii clasice

Dostoievski a fost un romancier, eseist, jurnalist si filozof rus. Operele literare scrise de acesta exploreaza psihologia umana in atmosfera politica, sociala si spirituala tulbure a Rusiei secolului al XIX-lea si abordeaza o varietate de teme filosofice si religioase. Iata cateva dintre cele mai populare titluri, ce nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca nimanui:

1.Crima si pedeapsa (1866)

Rodion Raskolnikov este un tanar ambiguu din punct de vedere moral, care isi permite sa verse „sange conform constiintei”. „Sunt o faptura tremuranda sau am dreptul?”, se intreaba el fara menajamente, incercand sa-si dea seama daca este „un paduche, ca toti ceilalti, sau o fiinta umana?”. Este o afacere incheiata atunci cand tanarul de 23 de ani ucide cu un topor o batrana doamna de la amanet, de dragul unui experiment moral. In retrospectiva, crima sa se dovedeste a fi mai rea decat cel mai infiorator cosmar.

2. Fratii Karamazov (1880)

Dostoievski scruteaza sufletul fiecarui personaj, fie ca este vorba de teribilul Fiodor Karamazov sau de instabilul emotional Mitya Karamazov, realizand un portret destul de sumbru al caracterului national rusesc. De ce personajele lui Dostoievski sufera transformari metafizice revolutionare doar atunci cand se afla in conditii extreme, intre viata si moarte, in cadere libera din punct de vedere moral? Poate pentru ca doar in acest moment definitoriu se privesc pentru prima data cu onestitate, doar pentru a produce un tipat de disperare.

3. Idiotul (1869)

Printul Lev Nikolaevici Myshkin este un om fara viitor, un binefacator epileptic, prea bun, naiv si ridicol de copilaros pentru a supravietui in Rusia imperiala. Asa cum tanara gazela este hrana pentru un pradator, printul Myshkin este „un idiot” condamnat intr-o lume care apartine unor temerari care detin puterea, precum Parfyon Rogozhin.

4. Demonii (1872)

In „Demonii” – un roman puternic despre tentatia diavoleasca de a remodela lumea, despre posedarea demonica de catre fortele raului si ale distrugerii – Dostoievski prezice raspandirea nihilismului, a haosului si a urii.

5. Insemnari din subterana (1864)

Este o confesiune a unui fost oficial din Sankt Petersburg si o filozofie despre esenta vietii umane; o poveste tragica despre natura dorintelor noastre si o drama despre relatia bolnava dintre ratiune si inactiune.