Pisica zgârie canapeaua. Nevoia ei reală, stâlpul potrivit și mutarea obiceiului fără pedepse

Pisica zgârie din instinct, nu din răutate

Zgâriatul este un comportament natural, puternic, pe care orice pisică îl are, indiferent cât de bine a fost crescută. Pisica nu zgârie ca să distrugă mobila, ci din mai multe motive, toate importante pentru ea.

Îngrijirea ghearelor: zgâriatul îndepărtează teaca exterioară, uzată, a ghearelor, lăsând la vedere gheara nouă, ascuțită. Tecile căzute se găsesc, adesea, lângă locurile de zgâriat.

Marcarea teritoriului: între pernițele labelor pisica are glande care lasă un miros, iar zgârieturile vizibile sunt, în plus, un semn vizual pentru alte pisici.

Întinderea: pisica se întinde pe toată lungimea corpului, cu labele din față sus, un exercițiu pentru mușchii spatelui, umerilor și labelor.

Descărcarea emoțională: pisicile zgârie adesea după somn, la întoarcerea stăpânului, când sunt entuziasmate sau frustrate.

Oprirea completă a zgâriatului nu e posibilă și nici de dorit. Scopul este mutarea lui pe suprafețe acceptabile.

De ce alege canapeaua

Canapeaua are, pentru pisică, exact ce caută: e stabilă, nu se mișcă la tragere, e suficient de înaltă pentru întindere, are o textură care prinde ghearele și se află într-un loc important al casei, unde stă familia.

Un stâlp de zgâriat mic, instabil, ascuns într-un colț, nu poate concura cu ea.

Pisicile marchează, de obicei, locurile de trecere și zonele de lângă locul în care dorm sau lângă ușa de la intrare.

Stâlpul de zgâriat potrivit

Înălțimea: suficientă pentru ca pisica să se întindă complet, cu labele din față ridicate, adică, la o pisică adultă, cel puțin 80-90 de centimetri.

Stabilitatea: stâlpul nu trebuie să se clatine sau să cadă când pisica trage de el. Un stâlp care s-a răsturnat o dată e evitat mult timp. Baza trebuie să fie grea și largă.

Materialul: frânghia de sisal este preferata multor pisici. Unele preferă cartonul ondulat, altele lemnul moale sau covorul aspru. Încercarea mai multor texturi arată preferința.

Orientarea: unele pisici zgârie vertical, pe mobile și pereți, altele orizontal, pe covoare și preșuri. Plăcile de zgâriat orizontale, din carton, sunt ieftine și foarte apreciate.

Numărul: cel puțin un stâlp în fiecare zonă importantă a casei, iar în casele cu mai multe pisici, mai mulți.

Locul, mai important decât stâlpul

Stâlpul se pune exact lângă canapea, în fața zonei zgâriate, nu în altă cameră.

Un alt stâlp lângă locul de dormit al pisicii, pentru că mulți zgârie imediat după trezire.

Un stâlp la intrarea în casă, dacă pisica zgârie ușa sau preșul.

După ce obiceiul s-a mutat pe stâlp, acesta poate fi mutat treptat, câte 20-30 de centimetri pe zi, spre un loc mai convenabil pentru familie.

Cum încurajezi stâlpul

Iarba-mâței, catnipul, presărată pe stâlp, atrage multe pisici, deși nu toate reacționează la ea, iar sensibilitatea e ereditară.

Jocul cu o jucărie cu pene sau cu o undiță, plimbată în sus pe stâlp, încurajează pisica să înfigă ghearele.

Recompensele: laude, mângâieri, o bucățică de hrană, imediat după ce pisica folosește stâlpul.

Frecarea stâlpului cu o pătură pe care doarme pisica îi transferă mirosul familiar.

Cum faci canapeaua mai puțin atrăgătoare

Temporar, zona zgâriată se acoperă cu o pătură, cu folie de plastic, cu bandă adezivă pe două fețe, pe care pisicile nu o plac pe labe, sau cu protecții transparente speciale pentru colțurile canapelei.

Mirosurile de citrice, pe care multe pisici nu le agreează, pot descuraja, aplicate pe o bucată de material de lângă canapea, nu direct pe tapițerie.

Când pisica începe să zgârie canapeaua, un sunet scurt, neutru, fără țipăt, urmat de mutarea ei calmă la stâlp.

Pedeapsa fizică, stropitul cu apă, țipatul produc frică și stres, iar pisica ajunge să zgârie când omul nu e acasă. Relația cu stăpânul are de suferit.

Ghearele tăiate, nu scoase

Tăierea vârfurilor ghearelor, la 2-3 săptămâni, cu un clește special pentru pisici, reduce pagubele.

Se taie doar vârful transparent. Partea roz, cu vase de sânge și nervi, nu se atinge, pentru că sângerează și doare.

Pisicile se obișnuiesc cu tăierea dacă se începe de la vârste mici, cu sesiuni scurte, câte 1-2 gheare, urmate de recompense.

Capacele de silicon pentru gheare, lipite pe fiecare gheară, sunt o soluție temporară pentru unele pisici.

Îndepărtarea chirurgicală a ghearelor, practicată în trecut în unele țări, înseamnă, de fapt, amputarea ultimei falange a fiecărui deget. Este interzisă sau considerată inacceptabilă din punct de vedere etic în majoritatea țărilor europene, inclusiv prin Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie, și produce dureri cronice și probleme de comportament.

O pisică adultă are, de regulă, 18 gheare: câte 5 la fiecare labă din față, inclusiv gheara de la degetul mic, de pe partea interioară, ușor de uitat la tăiere, și câte 4 la labele din spate.

Pisica ocupată zgârie mai puțin distructiv

Pisicile de apartament, fără acces afară, au mai multă energie de consumat.

Jocul zilnic, 2-3 sesiuni de 10-15 minute, cu jucării care imită vânatul, reduce plictiseala.

Arborii pentru pisici, cu mai multe niveluri, platforme și ascunzători, oferă în același timp suprafețe de zgâriat, locuri de odihnă și puncte de observație.

Un raft la fereastră, cu vedere spre stradă sau spre copaci, devine locul preferat al multor pisici.